La-nceput a fost Cuvântul.
Dup-aceea-au venit ploi.
După ploi s-a pornit vântul.
Și-n semințe-am venit noi.

Dar Cuvântul e la Tine:
În genunchi stau și-L ascult
Și nu știu dacă mi-e bine
Ori dac-am murit demult.

Căci Te simt sămânță vie –
Patimă cu-aripi de vânt
Ce mă-ngroapă în pustie
Spre-a-mă-ntoarce în Cuvânt.