stau cu mintea la pândă, cu rana deschisă

ca o floare carnivoră

cuvintele trec prin sângele meu, vin la sufletul meu

să se-mbogățească de sensuri

iar eu, lacom, le-nchid printre vintre

visând nemurirea

dar cum să rezist, cuvintele strigă-lovesc

își cer înapoi libertatea

mă lupt cu prețul vieții, mă lupt

fie-i pagina ușoară poemului

pe care tocmai l-am ucis