Ca un șasiu ce întinde spațiul de jur împrejurul tău
în liniștea luminii filtrate parcă auzi
cum se opresc șuierând pe marginea tăioasă a hârtiilor
gând după gând
de parcă s-ar juca o fantomă a lucrurilor
cu îngândurările acestea risipite
alteori zac în așteptarea neliniștii
ce înconjoară coconic
pe regăsiri tesute încet de urzeala fumului de țigară
altfel își aduni gândurile acolo unde stau
pe urmele mirării
pe sunetele jazzului electric
pe corzi nevăzute vreodată,
sau pe ducturi primordiale trasate cu șlepere de zibelină,
în rânduri aleatorii tuburi și borcănele cu poțiuni colorate
de fante jucând luminițe stacojii

e micul altar în care te închini alături de himere-
alcătuiri centrifuge născute cu greu
din înrămata noastră neodihnă