Am prins cu plasa privirilor
un fluture care-mi zâmbea.
L-am așezat pe reverul sufletului înflorit
privindu-mă-n oglinda unui gând erotic.
Îmi colora dorințele topite de toamnă
și-am amețit de fericire.
Când aripile și le-a strâns, era o bardă ascuțită
și am văzut că avea copite,
iar antenele sulițe amenințătoare.
Cu lăcomie mi-a sorbit nectarul iubirii.
Din când în când își agita aripile
gata să mă părăsească.
Mereu se întorcea
tropăind un dans malefic,
până mi-a răvășit lumina îndurării.
Abia atunci aripile mele s-au deschis.
Eram o pasăre Phoenix, în lumea mea,
și Sfinxul mi-a surâs îngăduitor.