Vreau să scot din mâl
ÃŽncrederea
Și să ridic iarăși spre soare
Dragostea...
Și nu pot.

Nu pot singură.
Nici măcar cu Tine...

Privesc
lanțurile porților sudate-n
gardurile țepos de scârboase
ale leagănului de EXTERMINARE.

E plin leagănul.
Plin, plin, plin.
Plin de copii, de bătrâni,
de femei, de bărbați,
Umbre care-au fost odată
oameni.
Sau... n-au fost!

Oricum,
Nimeni nu-și aduce aminte...

E ceață.

Ce o însemna CURCUBEU?

Plouă.

Plouă și picăturile diforme
îmi rup
potecile dintre gânduri
și mi le duc la vale
într-un hău imens.

Se adună, se-adună,
se tot adună mâl de suflet
și-mi umple golul
cu mâlul neputinței de a fi fericită...

Și mă îneacă.

Iar amintirile-mi fug,
LIMPEZI,
ca după operația de întoarcere a
ADEVÃRULUI.

Din întuneric
îmi zâmbesc OCHII
răstigniți pe gardul
leagănului de exterminare:

Încrederea și Dragostea
presupun riscuri...



-----------------------------------
Pentru Tine,
05.07.2009