Gândirea e un monstru carnivor
Cu unduiri în glasu-i de motan
Ce-ades se-aburcă tocmai în castan
Deși dorind al Mărului izvor.

Să-l uit în clipă dulce, momentan,
Simțirile de-a-ntregul mi te vor.
Tu vii călcând alene pe covor
Cu chipul tău înzăpezit, montan.

Mă prinzi cu-al trupului ceresc năvod
Făptura toată mi-o înalți în rang.
Mă simt stăpân,iubirii voievod

Un clopot bate miezul nopții: dang!
Și scriem intr-al timpului izvod
Îngemănarea dintre yin și yang.