agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-08 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Mama își întinde rugina pe buze și mișcă lin evantaiul ca să împrăștie lumina de lună prin cameră, ca să-și aducă aminte mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc cât mai tare de pereți ca să sune ca un clopot.
*** Am auzit c-o să-ți dea voie în vacanța de iarnă și tu o să-ți înhami două-trei muște la suflet ca să te aducă direct la noi în bucătărie unde va mirosi a sarmale și cârnați. *** Ce bine e în poze, lângă tine! Eu m-aș veseli și n-aș mai pleca dacă nu m-ai ține tu în poza aia pe după umăr. *** Mi-am tatuat pe umeri epoleții tăi, mi-am tatuat pe piept decorațiile tale și sub ele s-au înșirat deja ridurile. Am tras cu ochiul și am văzut că tu vii în fiecare dimineață de foarte departe până în dreptul pozei atârnate de perete. Și-ți lipești fruntea de luciul imaginii și privești în gol până când ne trezim noi și trebuie să zâmbești. *** Aseară mama ne-a explicat că unora le ajunge să moară într-o noapte tot ce-au trăit în vreo 70 de ani. Ne-a explicat că tu, dacă ai trăit 54 de ani, trebuie să mori 54 de ani și de-abia după aia îți trece. *** Tu ai fost colonel. Eu sânt liniștit. Zodia mea era de mult înscrisă în stelele de pe epoleții tăi. În nopțile de vară, când cerul e senin, iau poziția de drepți. *** Ce bine c-am putut să ne potrivim și noi zilele după tine, atunci, la sfârșit, când stăteai întins între lumânări și arătai tuturor vârsta exactă. *** În locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poșeta mamei și ea vine la mormânt s-aducă ceva flori și înainte să plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia. *** La înmormântare, când noi, familia, ne aplecam pe rând și sărutam pentru ultima dată fruntea rece a lui tata, asistența, foarte numeroasă, a fost impresionată de cât de tandre și dulci erau săruturile noastre și a început să aplaude. *** Tu ai murit, de zece ani. La mulți ani și gata. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc tare de pereți. Ca să sune ca un clopot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate