Bețâvani cu mic cu mare, cunoscuț’ în lumea toată,
S-or astrâns la Caransebeș, la “Cățaua Leșânată”.

Nu-i măi loc la nișio masă, c-o venit aiși tăt natu’,
Bolunzală-i, fum șî larmă, ca în Iad la Necuratu’.

Că-i rămaș pă beutură, șine poa’ să dovegească
O uiagă dă răchie fără câta să clipească.

Nu oricum, mânca-i-ar tata, să o be’ dântr-o suflare,
Să nu aibe baș nimica șî să pleșe pă pișioare.

Iar patronu’ Buzăruptă îl plăceșce cu o mie
Și îl las-o săptămână ca să be’ pă datorie.

Altă formă, dacă perge, uice-așa, cum stă socoata:
Lu’ uiaga dă o litră întreit să-i facă plata.

Ș-o-nșeput văruțu’ Floșea, toace bune șî frumoasă,
Numa’ la fârtai dă litră o căzut tăman supt masă.

P-ormă Gin a lu’ Crăcană, Petrișor a lu’ Șiuparcă,
Irinușu lu’ Cipezăr șî veșinu-miu, Piparcă…

Ș-or căzut la datorie. Dân uiagă, Doamne bace,
N-or putut să dovegească niși măcar o jiumătace!

Toț feșiorii dă ispravă ,care, după cum să șcie
Când ereau copii dă țâță sujeau lapce cu răchie,

N-or fost câșcigat nișiunu’, niși Butelcă, niși Lin Crețu,
Num-așa, lu’ Buzăruptă i-or plăcit dă trii ori prețu’.

Cănd colo să vez comege, arză-l Dumnezău să-l ardă
Mi să prinsă d-a rămașu’ Uica Nelu-a lu’ Scovardă.

Morșilit ca nima-n lume șî dă ani v-o optzășișasă
Cocârjat, mânca-l-ar potca, dă-l cota moarcea p-acasă.

Io i-am smuls dân mâni uiaga: - Stai mă uico, fii cumince,
C-ai să pleși, nu pă pișioare… Cu pișioarilii ’năince!’

- Stai pă pașe, mă nepoace, zâsă uica, nu voi perge,
C-am făcut az’ repetiții la „Grăgina Pomu’ Verge”!