probabil atât și-ar fi spus înainte de somn, gleznele ar fi vorbit fără ea
și irisul în care se adunaseră egrete s-ar fi lărgit, ar fi alunecat
dincolo de gura cu apă amară

greața vine dintr-o dată, în urma gunoaielor aruncate la marginea satului
câteva răsărituri prinse din bunăvoința câinilor care nu dorm
niciodată nu dorm la cinci dimineața când încă nu se deschid bine
coapsele, nu se descarcă sufletul, nu mai fulgeră
începe jocul din pumni, lovirea până la vânăt, uitarea

așa se unge indiferența pe o piele fină, o alifie din alge și câteva pastile
împotriva luptei din cord
cine iubește nu lasă, cine iubește nu posedă alt trup

și de aici carnea se rupe, se așază pe fotoliu, se înfășoară
în jurul cărnii, extazul ține cât sângele nu devine lent precum limfa
sau altceva mult mai vâscos, mlaștina în care pluteau
cu greutate nuferi