Preludiu.
Ca o cometă fără coadă
Ai apărut atunci pe firmament
Te stiu si țâncii de pe stradă
Că esti o mare uriașe de talent.

Mai ai și-o muza tupeista
E șefa muzelor mai mici
Iubeste-o că-i mare artistă
Are-n decor și zane cu pitici.

Ai farmec mare, demnitate
Suplete in arcuÈ™, surdina,
Cu ele ai ajuns departe
Þi se ridica azi orice cortina.

Vocea și arcusul tau...
Sunt daruri de la Dumnezeu
Te-adora fanii si tot neamul
Că esti artistul Nelu Ploieșteanu.

Când ne canți și-o ciocarlie
E liniște celesta-n sala
Cine-ti asculta aceasta melodie
Nu o s-o uite ...pe vecie.

Cand ne canti si-un Porumbescu
Tu scoți ușa din țațani
Atuncea iti vibreaza omenescu'
Si faci din oameni rai, oameni mai buni.

De-o dai pe inima albastra
Elimini orisice scandal
Te simte floarea din fereastra
E-o veselie de bazar sentimental.

De cânți o melodie de pahar
In Colentina, Rahova sau Ferentari
E liniste perfecta intre cutitari
Astia te umple fara voie de dolari.

Te-asteapta si Tony Sprânceană
Cu ochii lui aprinși de foc
De poți sa-i dai pic de noroc
Dă-i chiar puțina șmecherie
Și el te-ngroapa-n bani pentru vecie.
Epilog.
Te place națiunea, mai sa fie
Cântecul tău e harul dat de D-zeu
Te plac și eu, e bine sa se știe
Și-ți scriu de-acum, catrene pe vecie.