nu
un om mort trece prin mine
prin hainele ce le port
altcineva respiră

nu
văd nimic
n-am văzut
trec ca și cum aș trece prin noapte
și sufletul meu este-o groapă
ce-nfulecă zarea

te-am purtat o vreme
te-am dus de mână
și păreai că vrei să-mi spui

și alții trec ca și mine prin mine
nu văd nimic
nu aud
ca un vânt urlând de nebun
de pereții ce-i țin se lovesc
un smârd dus de apă

și totul se clatină
o lume beată râzând tâmp și surd
fără de vină
imaculată
curge din ochiul deschis, fără leac
curge și cată

nu
moartea trece prin mine
ci tu mai uzată
fără să strângi
privirea mea lăsată pe lac
fără s-ascunzi trecerea ta
ca o pată