La cei pinteni de arginturi
Astăzi puși căluțului
Mă frământă negre gânduri,
Tot privind la coasa lui.

Moșii nu știau de pinteni,
Când prin stepe risipiți
Biciuiau c-un șfichi fierbinte
Caii încă nestruniți.

Dar în vremuri luminate,
Renunțând la moși-strămoși,
Punem scoabe inventate
De străini ingenioși.

La timp nou, spatele-și scapă
A sa cinste-n traista plină.
Ieri băteau, iar azi înțeapă!
Domnul știe ce-i mai bine!