agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-28 | [This text should be read in romana] |
Þinta epigramatică(de Titus Trențiu).
Epigrama. Epigrama-i o formulă De-a lua oricărui as, Muștele de pe căciulă Ca să i le pui pe nas. Jocuri de imagini mondene. Poeții de azi scriu politică Politicienii, scriu lirică Și-n cultură se înjură Alte semnalmente...niente. Prezentare-n peisaje. Intru direct în subiect Nu-s epigramist discret, Nu umblu cu"șase-șase" Mă numesc Filip Tăanase. Scriu catrene pe-ndelete La artiști și la vedete, Nu le fac deloc cuminți Și nu scriu pentru tâmpiți. Scriu în toate chipurile Să mă placă vip-urile, Am umor, dar am și har Dar n-am bani în buzunar. Scriu și despre strategie În atâtea universuri, Și de-acuma, măi să fie V-am băgat tot blogu-n versuri. Și de-un an tot hopa hopa, Mai scriu și în Europa În redacții mai minore La români în diaspore. Þinta acestor catrene. Umorul monden. Am muze multe, inspirate, Făloase, libere, independente, Sunt arhi super aristocrate Și vor umor de dolce farniente. Ele m-au făcut epigramist Cu ele îmi împart necazul, Iar strofele ce vi le scriu Vi le ofer acum, că-i cazul. Cu ele promovez azi stilul comic Să mori de râs, nu de buton atomic, Să râzi cu lacrimi mari de crocodil Să facem haz, in cel mai mare stil. Catrenu-i bun, e de bon ton, Eu îl visez și-n orele de somn, Catrenu-i bun, c-alungă ziua abătută Că ziua fără zâmbet, e o zi pierdută. Frigurile muzelor mele. Când mă frige câte-o muză Pun și dracului ventuză, Când mă frig muzele-n lanț Fac și dracilor bilanț. "Negustorie epigramatică" Vă dau muze subțirele Sunt epigram fără noroc, Am ploaie de dușmani, belele, ......dar îi înțep cu foc... Toată lumea asta știe Că muncesc fără simbrie, Zi și noapte fără preget Am și nod de pix la deget. Dau catrene cu chirie Să mai scap de sărăcie, Așa le vindea și tata .....cu bucata..... Frigurile internet-ului. V-am mai spus că nu-s discret Și că-s veșnic optimist, Unii zic,c-aș fi poet Alții, că-s epigramist. Mă gâdilă o muză fierbinte, Când am strofe, am și har, Nu-s epigramist cuminte Fac internet fără habar. Gestiuni epigramatice. Am sute de catrene în depozit Pot să amuz trei generații, Sunt lefter, dar fără impozit De-mi plâng de milă toți confrații. Nevastă-mea-i critic de artă Ba-i secretară, măi să fie, Și ea e veșnic inspirată Muncim cu spor, fără simbrie. Cu munții mei în trei volume În care-am prins artiștii mari, Pun dăruire, pasiune Dar nu pe lei, nici pe dolari. Catrenele-s în premieră Mondene, polinuanțate, Pe vip-uri personalizate Și cu umor pe săturate. De-oi veni cu umor vechi Luați-mă de urechi, Eu n-am folosit aici Spirit "nou" de la bunici. Mediatizarea catrenelor. O noua țintă. Acuma vreau publicitate Să-mi spele muza de păcate, Nu știți că-ncet eu mă apropii Și-s gata să dau ortu-popii. Pățaniile mele în incursiunile publicării volumelor în presă. Încercarea la Cronica Română. Tatonări estivale. M-am dus la Cronica Română Și m-a citit Olteanu o lună, Într-o zi, spontan , cu har, Mi-a dat verde de tipar. Norocul ce vine ad-hoc Ãsta nu-i noroc deloc. Repede s-a spulberat, Într-o noapte, într-o vară S-a schimbat garda-n palat Și-am rămas pe dinafară. Mi-au zis că nu-i definitiv, Că ăsta e un light motiv, Numai că iar s-a spulberat O nouă gardă la palat. Când Cronica e la fief Veni un alt redactor șef, N-am putut să-mi fac alt fan Că vin 12 șefi pe an. N-am nevoie nici de milă, nici de pilă, Dară eu, ca autor Mă fac unii visător, Și de-atuncea ce să fac Mă uit pe cer, înghit și tac. Pățanii. La cel mai mare ziar și cu cel mai mare redactor șef, Victor Ciutacu. M-am dus la marele Ciutacu Ce om stilat, inteligent, Am așteptat de-am dat de dracu' Eu, pentru el, sunt tot absent. După doi ani, mi-a pus capac, în somn Mi-a spus la telefon Felipe, om te fac. L-am așteptat cu ochii-n tindă Mi-am spânzurat o muză-n grindă, I-am spus atunci că-i nasulie Când moșul lui n-o să mai scrie. Mi-ar fi fost suficient O replică "antitalent", V-o spun deci pe onoarea mea N-avui noroc de-așa ceva. Să zic, a fost o indulgență Pedeapsa cu indiferența? Nu sunt deloc Euripide Dar, e otrava ce ucide. Concluzii pentru Victor Ciutacu. Că m-a pierdut, nu-i de mirare, Făcu atuncea o eroare, Eu nu îi pot face proces Și-a dat cu șutu-n interes. La cotidianul"7Plus" Am prins ceva la Voicu boss Cu el nu am niciun litigiu, I-am fost fidel și respectuos Iar el mi-a ridicat prestigiul. Face și el o faptă bună O fi, da-i perimetrul mic, Că două rubrici într-o lună Sunt pentru mine, mizilic. La cotidianul "Atac" Și la Atac am fost prolific Am scris catren după catren, În epilog, eram mirific Dar mi-a plecat șeful suprem. La Trustul de presă"Flacăra". La "Flacăra" într-un semestru, Și-acolo-i perimetrul mic Îmi ține muzele-n căpăstru, Și-acolo e un mizilic. Epilog. Voi, șefii mari de la ziare. Muncesc cu spor fără simbrie Nu ca să scap de sărăcie, Nu-mi scot nici banii de regie Asta e țară, mai să fie? Am o vorbă siropoasă Ce-mi ține viața la concret, Românul s-a născut poet Dar nu e prețuit acasă. Primiți oferta cât sunt viu Că nu-s departe de sicriu, O să vedeți voi ce-o să fie Când moșul vostru nu mai scrie. Nu scriu catrene la pigmei Nici la ziare de doi lei, Vreau să știe fiecare Doar la marile ziare. Oferta-n proză-i plicticoasă Și-i mai puțin convingătoare, În strofe e seducătoare Iar scepticismul, șanse n-are. Voi, șefii mari de la ziare, Haideți să facem cunoștință În caz contrar, umorul moare Și-o să-l aveți pe conștiință. Voi, șefii mari de la ziare, Mă rog la bunul Dumnezeu Iubiți actorii fiecare Așa cum îi iubesc și eu. Eu știu că gloria e fum, Și nu-mi lustrez muza oricum, Ramân la demnitatea mea Să las în urma mea ceva. Concluzii. Dar muzele din tinerețe Nu țin cont că-mbătrânesc, Că nu am timp să strălucesc În marea-mi plină de tristețe. De ce-mi dispar mereu confrații? Și nu e pentru prima oara, Aștept în fiecare seară Același tren, aceeași gară. În fine, la 80 de ani Îmi spun singur:"La mulți ani!" |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy