În cetatea ei de lapte doamna Neagră croșetează
Cuburi lungi ca niște sepii se desprind din mâna ei
Vieți decupate
Și lipite cu pap în insectarul țipând.
Unde e fata mea, frumoasa mea ?
Unde e copilul meu, lumina vieții mele ?
Toate se scurg spre cetatea din ochi de zarzăr
Toate curg pe râul uscat.