Bătrâne! Supușii tăi de prin livadă merii au adormit în post
Gâjgănii mari de oameni au început să taie dimineață apoi mascați cu rădăcina pomilor s-au dat drept flori veneau călare aproape toți pe niște nori
Bătrâne Rege al Oțetului!
Din Sud arcașii merilor mai mici nu se încumetă să lupte
Din Nord străjerii mai bătrâni sunt beți sunt obosiți mai bine vinde la fier vechi această fabrică fă schimb cu Dumnezeu îți dă la troc pentru un înger doi răniți

Cetatea stă să cadă! Degeaba vin în ajutor de prin vecini femei copii și iată vin și câini
bătrânul rege parcă este orb îi ciugule din ochi un electronic și din tablă corb dar dincolo de ziduri poștașul rupe din pământ aleargă crunt cu-n plic în mână -e ultima scrisoare a regelui -postumă

Dragi cetățeni!
Puțin căcat nu strică!
Un corp scufundat în el aflat în repaus este împins de jos în sus cu o forță verticală numeric egală cu greutatea sistemului dezlocuit de acel corp.




text preluat din Revista ArgeÈ™ pe luna iulie...cred