Aș vrea să mă rătăcesc în tine
ca într-o pădure
să te strig,
să mă asculți
cu toate frunzele tale
care, uneori, se mișcau
chiar și atunci
când îmi țineam răsuflarea...

dar tu simți cum
gândurile mele,
ca o haită de lupi
ce vin spre tine
răvășindu-te
de la o margine
și până-n primul luminiș,
cuceresc acest teritoriu
și pun semne
ca nimeni să nu mai guste
din fiarele ce trăiesc
liniștite în tine...

Ele nu știu niciodată
după ce vânat aleargă
dar știu
de ce urlă, uneori,
la lună, uneori,
la stele,
tu fiind singurul martor
în serenada lor
celestă....