Jenă financiară epigramatică

Avea bătrânu', lumea-l știe
Talent înalt și fantezie,
Avea carismă, umor, har,
N-avea un pic de șmecherie
Doar, goluri mari în buzunar.

Nici eu nu fac nicio bravadă
Deși-mi stau muzele la coadă,
De vreți să știți tot adevărul:
Fac foame, de-mi îngheață părul.

Soacra lui și mama-mare
Odihnească-se-n sicriu,
Erau două babe-avare,
Nu jelesc, e prea târziu.

Au vrut catrenu' incifrat,
Au vrut o șansă de parale,
Au vrut profit neapărat
Ce-au vrut, puțin au apucat.

Aveau morgă, aveau fițe
Și se pretindeau conițe,
Erau ca pupezele-n tei
Strigau la tata: nu-i ok(ei).

S-au obișnuit cu tata,
Bătrânul nu era samsar,
Vindea catrenul cu bucata
Dar, n-a ajuns miliardar.

Făcea bătrânu', lumea-l știe,
Catrene bune pe vecie,
El savura mereu succese
Ele aveau doar interese.

Stăteau ca pupezele-n tei
Făloase, și strigau: ok(ei).

Te-ai dus bătrâne dintre vii,
ÃŽn valuri mari de simpatii,
Te rog bătrâne, nu fii trist
Că te-am urmat: epigramist.

N.B. Filip Dumitru(tatăl meu)
era lucrător portuar și în paralel epigramist amator, care in perioadele de șomaj, își exercita talentul prin catrene scrise confraților și când câștiga de două, trei ori mai mult decât leafa adusă din port.