Iubiri și doruri câte-am dus
Nu vreau să le mai spun la lume -
Mă judece doar Cel-de-sus
Și conștiința mea anume.

Primească-mi inima cum vor,
Ea lor le cere îndurare,
Supusă doar pedepsei lor,
Cu tot ce-a strâns, cu tot ce are.

Mândria-i nu s-a umilit
Nicicând prostiei și ocării, -
Nu piere stânca de granit,
Vuiască valurile mării!

Cu fruntea printre nouri grei,
Hotar stihiei și genunii,
Ea-și spune gândurile ei
Doar trăsnetelor și furtunii.