Nu am știut că iubirea
Crește pe peronul gării
De unde pleacă trenurile
Care te duc departe de mine
ÃŽn spatele unui geam
Afumat
Și învechit
Care cine știe câte a mai văzut și el
În viața lui
Între pereții de carton
Ai unui loc de dormit
În care ochii nu se închid
Ci doar deșiră firul unui ghem
Strâns în somac.
Nu am știut că iubirea
Visează
Udată de trei degete orizontale
Depuse între un buric
ÃŽnnebunitor de frumos
Și un sărut timid și
Dorit convingător
Nu am știut că iubirea
Se îmbată cu palmele
Strânse în jurul obrajilor
Pe care urmele lacrimilor
Nu s-au uscat
Pentru că n-au încetat niciodată
Să curgă
Nu am știut că iubirea mea pentru tine
Trăiește și când exiști doar în gând
Printre atâtea alte
Imagini cu tine
Atât de dragi, dar atât
De departe.