agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-14 | [This text should be read in romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Am cunoscut tăcerea stelelor și-a mării,
Și tăcerea orașului adormit, Și tăcerea bărbatului și a fecioarei, Și tăcerea bolnavilor Când își plimbă ochii prin cameră. Și întreb: Profunzimilor Cum le slujește graiul? O fiară din câmp geme de câteva ori Când moartea-i răpește puii. Și noi sântem fără grai în fața realităților - Nu putem vorbi. Un băiețaș iscoditor întreabă un bătrân ostaș Care șade pe pragul băcăniei: "Cum ți-ai pierdut picioarele?" Și bătrânul ostaș e cuprins de tăcere Sau gândurile zboară aiurea Căci nu și le poate concentra asupra Gettysburgului. Se-ntorc la el. Și el spune șăgalnic: "Mi le-a păpat ursul". Și băiețașul se minunează, iar bătrânul ostaș Mut, stins, trăiește iarăși Fulgerele puștilor, bubuitul tunului, Zbierătele celor sfârtecați, Și pe el însuși zăcând la pământ, Și infirmierii ambulanței, Lungile zile în pat. Dar de le-ar descrie pe toate Ar fi un artist. Dar dacă ar fi un artist, s-ar căsca răni mai adânci Pe care n-ar ști să le descrie. Mai este tăcerea urii cumplite Și tăcerea iubirii cumplite, Și tăcerea înveninatei prietenii. Mai este tăcerea crizei sufletești, În care sufletul tău, cu mare rafinament torturat, Naște viziuni ce nu se pot spune. Mai este tăcerea înfrângerii. Mai este tăcerea celor pe nedrept pedepsiți; Și tăcerea muribundului ce-ți cuprinde deodată mâinile În strânsoarea mâinilor lui. Mai este tăcerea dintre tată și fiu, Când tatăl nu poate da seama de viața ce-a dus-o. Chiar dacă-i greșit înțeles. Mai este tăcerea ce crește-ntre soț și soție. Mai este tăcerea acelor ce n-au reușit; Și vasta tăcere ce-acopere Popoarele frânte și înfrânții conducători, Mai este tăcerea lui Lincoln Ce cugetă la sărăcia tinereții lui. Și tăcerea lui Napoleon, După Waterloo. Și tăcerea Ioanei d`Arc, Spunând printre flăcări: "Binecuvântate Isuse" - Revărsând în două cuvinte tot chinul și toată nădejdea. Și mai este tăcerea bătrâneții, Prea plină de înțelepciune, cât nu încape În cuvinte limpezi pentru cei ce n-au trăit Marea goană a vieții. Și mai este tăcerea morților. Dacă noi cei în viață nu putem vorbi Despre trăirile-adânci, De ce te mai miri că cei stinși Nu spun despre moarte nimic? Tăcerea lor o tălmăcim Cu cât ne apropiem de ei.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy