Plouă pe pleoape cu gânduri
și întunericul vrea să-mi descheie gulerul minții.

Cineva mi-a furat ochiul fără să simt,
dinții mi s-au amestecat printre stelele de pe cer.

Mănânc pe scaunul electric
și nici un cutremur nu mă mai poate salva,
doar rugul care ardea cărțile bune s-a mistuit.

Becul din tavan
stă în unghi drept cu inima aceasta nebună
care bate, bate
de parcă ar vrea să mă omoare.