Nu am nimic, real, să-ți dăruiesc,
N-am strans averi în viață, ci voință,
Ca un colecționar naiv, nădăjduiesc,
S-adun bucată cu bucată întreaga mea ființă.

Și când mă voi fi împlinit, ca-ntr-un clasor,
Să mi te dau, spre a-ți fi de folosință,
Tu visatoare, să mă pui pe scrisorici de-amor,
Să-ți port supus prin lume, mesajul de dorință.

Promit să nu te-ntreb unde mă duc,
Nici cât de lung e drumul, ori cât de departe,
Un singur lucru-ți cer, să mai apuc,
Să fiu și eu destinatar, măcar în parte.