Nu vom ști niciodată
Dacă e bine sau nu
Să stăm cu brațele încrucișate
Și cu gândurile înfipte
Ca niște pumnale
În amorțirea din suflet-
ÃŽn fond
Noi sântem anonimii
Fantomele care umblă aiurea pe străzi
Gălăgioșii fără identitate
Ideile vânturate ca pleava
Dintr-o parte în alta-
Noi sântem balta
Cu broaște ce orăcăie seara
Noi sântem fanfara provincială
Care cântă până la plictiseală
Aceeași melodie cunoscută
Noi sântem o șansă pierdută
De-a avea o clipă de glorie
În sufocanta noastră istorie