Pe cărările pe unde umblă luna
Pe câmpiile pe unde umblă marea
Se întoarce hoitul meu iubit
Se întoarce dintr-o veche transhumanță

Galben cântă cucul aiurând
Coame limpezi de răchită curg din ceruri
Vai și cum se înnegrește limba
Sub tăceri ca pietrele de moară

Haide râzi alb craniu obosit
Ce sfioasă-i dragostea târzie
Plânge mierla în pustiul verii
Inima pe veci e-o rană vie