Îți botezasem, într-o vară(căci te durea de niște zile, din cauza unui pantof), haluxul stâng "bietul Ioanide".
Era în idele lui iunie; era frumos: 30 la umbră(în diminețile cu soare), - drept care și purtai crepide.
Aveam frecvente conversații: îl întrebam de sănătate; iar semnele-i anonime și nu la fel de intrepide, cărora le purta de grijă, ca orice frate de ispravă unor surori mai mici, mai proaste, cu toate că erau valide, se bucurau că stăm de vorbă; și, cu excepția unor ceasuri când își dormeau, însidefate și pubescente, -n pace, somnul de virginale chrysalide, ne aprobau printr-o mișcare(a capului) de sus în jos, ca un sobor de dactylide...
La despărțire, -i strângeam mâna. (Era frumos: era în ide!).