Câteodată mi-ar plăcea să ai mai mult de paisprezece ani,
să fii mai puțin inteligentă și mai degrabă castă,
să umbli desculță prin bucătărie
și să te cheme cineva, posesiv, umilitor și vulgar,
"nevastă".

Nu știu dacă te-aș iubi mai mult atunci -
poate că aș scrie aceleași rânduri aspre, sceptice și fără poezie
și aș cugeta, la fel, cu neliniște și amuzament,
la bazinul tău prea larg și la sânii de strictă simetrie.

Dar cert e că aș fi tentat la maximum
să te am - cu complicitate și fervoare -
numai pentru a mă gândi superior la prostia
soțului tău
când îi spun cu pervers zâmbet afectuos: salutare!...

Încolo, cred că nimic nu poate fi mai interesant
decât să stai la soare o zi întreagă întins pe spate
fără să mai poți observa că nu există Dumnezeu
și că la C.F.R. condica se ridică dimineața
la 7 și jumătate.

De aceea, câteodată mi-ar plăcea să ai mai mult
de paisprezece ani,
zâmbetul tău să nu mai fie reticent și ochii tăi să nu vadă
ridicolul entuziast și milenar al omenirii
care aleargă cu preocupare după propria-i coadă.

Aș vrea să fii blindată de aceleași inutile și
binecuvântate prejudecăți,
să nu te mai plimbi cu sfidare prin fața zidurilor, goală,
să te îngrozești cu decență de propriu-ți sex
și să te duci docilă și ignorantă la școală.

Încolo, cred că nimic nu poate fi mai interesant
decât să zvârli câmpurilor sălbatice un rod
din propria-ți viață,
fără să mai poți observa că nu există Dumnezeu
și că la C.F.R. condica se ridică prea de dimineață.

Nu știu, draga mea, dacă te-aș iubi mai mult atunci -
poate că aș scrie tot aceste rânduri aspre,
sceptice și fără poezie
și aș cugeta, la fel, cu neliniște și amuzament,
la bazinul prea larg și la sânii tăi de strictă simetrie.