Rămăsesem prins între
Vis și Realitate
Ca între ușile unui troleu.

Le puteam simți
Pe-amâdouă cum mă apasă
În aceșlași timp.
Apucat cu fața spre realitate
Mi-era teamă că se va vedea
Pe fața mea acest lucru,
Iar pe unde inima voia să iasă din piept
Și-acolo voia să mai lase un semn.

M-am gândit că acest privilegiu
Nu-l voi mai avea vreodată,
Să poți avea și Dragostea și Liniștea
În acelați timp.
Trăiam această utopie,
Iar dacă nu știai
În vis rulează filme cu casa-nchisă.

Am reușit să-mi vând o parte din vise
Și să-mi cumpăr o bucată de realitate
Mai aveam câteva felii de promisiuni
De la niște prieteni,
Am înghițit mai mult nemestecat
Și am uitat cum e să ai sufletul gol...