agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-20 | [This text should be read in romana] | Submited by serban georgescu Voi, rari prieteni din copilărie în risipitele grădini din urbea mare: noi ne găseam și cu timidă veselie și, ca un miel cu panglici grăitoare, vorbeam tăcând. Când uneori ne amuzam nu fu a nimănuia bucuria. Oare a cui era? În larma gloatei, o, cum se destrăma și în neliniștile vremii o pierdeam. În juru-ne roteau străinele trăsuri și case tari de piatră, dar neadevărate. Nicicând nu ne-au știut. Ce-a fost real din toate? Nimic. Doar mingile cu splendide curburi. Și nici copiii... Doar unul când și când, vai, pieritor, sub mingile căzând (Traducere George Popa, Polirom 2000) Wenige ihr, der einstigen Kindheit Gespielen in den zerstreuten Gärten der Stadt: wie wir uns fanden und uns zögernd gefielen und, wie das Lamm mit dem redenden Blatt, sprachen als Schweigende. Wenn wir uns einmal freuten, keinem gehörte es. Wessen wars? Und wie zergings unter allen den gehenden Leuten und im Bangen des langen Jahrs. Wagen umrolten uns fremd, vorübergezogen, Häuser umstanden uns stark, aber unwahr, - und keines kannte uns je. Was war wirklich im All? Nichts. Nur die Bälle. Ihre herrlichen Bogen. Auch nicht die Kinder... Aber manchmal trat eines, ach ein vergehendes, unter den fallenden Ball (In memoriam Egon von Rilke)
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy