Dragile mele carti,


Nu stiu daca exprimarea mea este corecta asa, adresandu-ma voua in mod direct, avand in vedere ca voi faceti parte din mine…sau eu din voi. Mi-ati inghitit gandurile, iar acum le tineti prizoniere intre doua coperti, buimacindu-le printre randurile scrise cu atata dorinta si pasiune.
Ca adolescenta, construiesc aceasta scrisoare, in onoarea de a va multumi pentru toti printii si fetii frumosi de care m-am indragostit; pentru toate zanele bune pe care le-am cunoscut; pentru indrumarile prietenesti pe care le-am primit fara sa le cer; pentru discutiile tarzii, la lumina lampii, cu geniile literaturii; pentru rapirea plictiselii in serile ploioase de toamna; pentru siguranta si protejarea impartasirilor facute in momente de singuratate; pentru visele cu fantasme si anemone de care am avut parte; pentru descoperirea atator povesti si povestioare din care am avut multe de invatat; si in ultimul rand, desi lista ar putea continua, pentru toate capitolele in care m-am regasit, in care m-am citit pe mine.



Cu drag,
Copilul creat de voi