Culcă-te pe amintirea mea
Cămăși din izvoare te acoperă
Un cintez zgârie tăcerea
Cu un grifel minunat

Vorbește Cuvintele aburesc frunzele
Ochii clătiți cu lumină
Fruntea e o pistă pentru hăitașii nedumeririlor
Gândurile incisive seamănă panică

O fereastră se deschide în inimă
Grânar din obstacole cioplite-n piatră
Din salba abundenței regrete
Câte culori cristale
Râul e un taler de lacrimi

Adevărul atât de aproape
Atât de suculent
Degetele degetele viermi de mătasă
Frumuseță lucidă