Culeg zorii de ziuă
ÃŽn pumn
Și-i arunc pe genele somnoroase
Și grele.
Mă prind de zâmbetul timid
Al soarelui
Și mă ridic din patul
Cald încă.
Îmi spăl fața boțită în roua
Cristalină.
ÃŽmbrac rochia de petunii
Violacee,
Mă-ncalț cu două vinete
Grăsuțe,
Agăț câte un strugure la fiecare
Ureche
Și un șirag din boabe de grâu
La gât,
Îmi împletesc părul cu mătase
De porumb,
Mă fardez și mă pudrez cu polen
De margarete,
Mă dau cu parfum fin
De trandafir,
Îmi iau poșeta din paie
Aurii
Și alerg, nerăbdătoare,
Să mă întâlnesc cu toamna!