Dacă mă gândesc bine
la plimbările noastre de-a lungul zidului
la batista decolorată pe care o porți peste sâni
la mersul tău speriat prin forfota străzilor
la șoaptele tale ca o ploaie de var
pe liniștea uscată a pereților
dacă mă gândesc bine
la zilele când umblăm razna cărând oasele astea după noi
prin pânza de aramă cu care ne acoperă amurgul
sau la ce-am scris pe-o scândură arsă pe un chei depărtat
când apa ne spăla rugina de pe degete
atunci de dincolo de veghe
se reîntoarce ca un corb flămând lumea de peste lume
și trece Mesagerul care tace
iar pe sub aripile lui
noi ațipim lângă caietele noastre de piatră




* Partea Cealaltă; Editura Cartea Românească; București; 1991