Cine ești?

Și am fost când eram
Pomul tău de sub geam

M-au bătut foarte mult
Vânt, și ploi, și trecut,

Dar sub geam am ramas
Foșnet trist, fără glas

ÃŽntrebam uneori
Ierbi, furnici, trecători

Cine ești și de ce
Simt ceva ce nu e… ?

Frunze mor, anii trec
Nopți îngheț, zi înec

Dar aștept sub ferești
Să îmi spui cine ești,

Și de ce te iubesc
Printr-un geam nefiresc

Când puteam, și aveam,
Păsări vii sus pe ram

Și în cer libertăți
Și eu nu…Seama dă-ți !

Am rămas, și tu știi,
Să iubesc colivii

Să ador ce era
Nu pe ram ci în ea…

Eu și tu, fără noi
Doi străini amândoi

Cautând să mai fim
Spre sfârșit androgin.

Uneori te-am atins
Prin zăpezi ce m-au nins,

Printr-un lemn rătăcit
Peste care-ai pașit.

Tu nu știi, doar mă vezi
Ca un fulg în zăpezi

Sau biet lemn pentru foc
Sau un gol fără loc,

Colivie spre cer
Unui timp efemer…

Chiar cu ramuri nu știu
Colivie să-ți fiu,

Știu atât: că tu ești,
Mă respiri, mă gasești

Uneori mă și simți,
Din priviri mă alinți.

Mă atingi cu un gând
Doar prin geam când e vânt,

Dar nu-mi spui nu, nu, nu
Dacă nume ai tu !

În curând poate vezi
Un copac sub zăpezi

Fă un gest, dă-mi un semn
Poate om e sub lemn

Pentru tine mereu
Cine ești? Tu sau eu …?

Daniel Mihu