Armura descheie-mi-o iute,
E-un uliu de iulie-n cute,
Și-n arșiți, în cuiburi piezișe,
Nătângi, să visăm netezișe.

E-un burg cu teribile bande
De rozuri dansând sarabande,
Sub ceață fugind să n-o prinzi
Pe negre alei de oglinzi.

E-un bronz de gânganii rămase
Pe dopuri de umbră, lucioase,
Când trec însoriți dintr-o parte
Străvechi cetățeni în brocarte.

Surâd de dureri pe trotuare
Și-ți dărui corimbi de răcoare,
Când lent se înclină în spate
Palate de scânduri spălate.




* Versuri(1966)