În liniștea neagră și rece a nopții,
Vorbesc, prin mireasma florilor mute,
Zbătându-se slab, acum, în fața morții,
Sentimente sleite, ce plâng: "-Du-te..."

Totu-e-ncremenit; și sufletu-n mine.
Disperare de pace și de gol sec.
Statui înghețate și contururi line,
Speranțe și vise în urma mea trec.

Trecutul a murit. Și mort va fi mereu...
Hai, lasă noaptea să te cuprindă-n ea...
Să intru în mormânt, nu pot: granitu-i greu.
La cap, cu-o lumânare-mi plâng iubirea...