deși sunetul ploii
ne soarbe neîncetat pașii
și gustul apei sale
ne desface palmele
în timp ce crăpătura
de sub genunchii tăi
se face cât ochii de vultur
amândoi privim
în același timp pământul
doar tu vezi în el
un trup proaspt tăcut
iar eu un văzduh în care
îl voi aștepta
nerăbdător pe Dumnezeu...