când vine seara ești epuizat,
nu, nu înțelege greșit,
nu de oboseala unei zile infernale,
nu, esti doborît de rutina vieții.

ea mă așteaptă tăcută în colțul străzii
să o i-au dimineața cu bmw-ul meu strălucitor
începe prin a se instala comod
apoi își aprinde silentioasă țigara.

incepe apoi sa vorbească , făcând aluzie , bineânteles
la ce ar vrea sa-i mai daruiesc din iubire si azi,
ca în fiecare zi blestemata, dealtfel.
vorbește repede, incoerent, dar ce conteaza oricum
n-o ascult, nici n-o mai văd, nici măcar n-o mai simt.

oprim la mall, nu sa cumpărăm , nu, doar sa privim
așa cum obișnuiește sa-mi spuna.
ne îndreptăm pașii spre raionul de haine de fițe.
probează, ochii îi strălucesc.

îmi aruncă ocheade, cum aș putea sa nu-i cumpar?
pentru ea e firesc.
cu două, trei sacoșe si alea de firma
cu zambetul ei larg, dupa atâtea daruri,
ne indreptam spre mașina, unde se urcă incet, ca o doamnă
poate o vede cineva si o admira.

eu sunt acolo , chiar langa ea
dar acum are totul , ce mai e de vorbit
"hai lasa ma pui,ca m-asteapta corina,
de dorel, stii ala cu masina,
sa-mi vorbeasca de ei , deci ma duci ...la corina!"

fara vorbe prea multe ea pleaca,
un pupic mic de tot si cam plictisitor imi arunca prin geam, ca s-o vada vreun vecin de a corinei
de pe balcon.

n am scos o vorba cit am fost impreuna
iar acum in oglinda privesc mirat
ea se indreapta dar arata cuiva masina.
pentru ea se -ntalneste cu mine, nu pentru noi.

eu sunt simplu , fraierul cu bmw,
filantropul in scopuri de satisfacerea fitelor ei.
o las in urma si ma indrept spre slujba.
unde o alta priveliste ma rapune de tot.

seful nu e, debandada e la ea acasa,
toti sunt cu bere si mici , proiectele le termina
nea vasile, omul de servici, pentru ca numai el si eu mai suntem treji dintre toti.

merg la birou sa mi incep lucrul
dar toti ma privesc cu ura si scarba,
adica noi bem si tu ai
chef de munca?
ce dracu cauti printre noi?

da! ce dracu caut in viata asta ,
pe care culmea, eu mi am ales o sa fie asa.
mohorata? n as spune, e plina de action dar un action
a dracului de banal si nedorit de mine.

si uite vine seara cand ma duc sa o i au pe cristina de la
fata din colt sa o duc, nu , nu acasa , cum credeti cu toti
sa o duc la un pubb, sa se relaxeze putin.
stiti cumparaturile si statul la barfa ,obosesc.

stam si aici ore bune in sir si ajung acasa extenuat .
ati ghicit , nu de oboseala ci de rutina blestemata a unei vieti
pe care, culmea eu am ales o sa fie asa.