Doar când mizeria se-adună,
Când inima o-ndrept spre lună,
Când visul ferice începe a crăpa
Totul începe-a tremura.

Iar când piesa-ncepe a suna,
Simțirea-ncepe-a spulbera,
Viermii-ncep a penetra
Mâncând ușor toata carnea.

Iar când materia dispare
Sufletul din tot tresare
Și călcând din plin morala
Simt in mine doar răceala,
Caldă, arzătoare.. doar răceala.

Și privind în lumânare,
De viața născătoare
Mă cuprinde o stupoare.

Când corul pornește a cânta
Ochii-ncep a transpira,
Iar sudoarea cea sărata
Îmi creeaz-o carne moartă.