agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | [This text should be read in romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Pământ, pământ tăcut.
Tăcută, cu pielea pârjolită, cu statura goală, iertare, Hiroshima... Iertare pentru fiecare pas ce-atinge-o rană, rupe-o cicatrice... Iertare pentru fiece privire, ce - chiar de-i mângâioasă - doare... Iertare pentru fiece cuvânt ce tulbură văzduhu-n care-ți cauți copiii, noroadele de prunci pe veci pierduți. Mormânt inexistent... Vânt... vânt... vânt... vânt... Și glasul lor, acum încet sunând, din zi în zi mai stins, numai în amintire... O, cimitire inexistente... inexistente... De vrei să plângi, să nu poți strânge-n brațe măcar o urnă, un mormânt măcar... Unde ți-s pruncii, Hiroshima? Poate în oceanul de-argint nepăsător... Poate-n cavoul infinit al cerului... Sau, poate, chiar pe-acest pământ pe care-l calc... Fiece pas ce-l fac, îl fac cu teamă... Fiece palmă de pământ ascunde-un catafalc... Parc-a strigat pământul călcat de mine: - "Mamă..." Oh, aripi dă-mi, văzduhule de smalț, să fiu ușor ca tine, să mă-nalț, să nu ating cu pasul nici o rană, să taie-aripa-mi cerul, îngerește... ...Dar, scăpărând din miile-i de răni, se-apropie de mine Hiroshima, se-apropie și se înclină lin și-mi face semn: - "Poftește, prietene, și vezi ce-a fost, ce e, și povestește..." * Surâsul Hiroshimei; 1958
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy