Un pas la dreapta, unul spre stânga
bălăbănindu-se
zeul se lasă pe o coastă,
partea din care a muscat
flămândul supus.

Gustul de valeriană îi năpadește simțurile,
îl îneacă și văzduhul se umple de stele.

Se cufundă în nămolul din sufletu-i searbăd
până nu se mai vede deloc. Fizic s-a metamorfozat
în anorganic.

Doar conștiința i-a rămas agățată
de un colț de stâncă, și o să mai
pâlpâie până dimineață.