mulțimea vrea cale ferată
vrea gări vagoane de dormit defrișatorii s-au pornit
să taie să incendieze

sunt poate un mausoleu
literatura e o crimă academismul îi suprimă
și ultimul tărâm virgin

eu nu mai știu când scriu de ce
nu-mi place jocul deci sunt scris iubindu-vă mă simt un crist
bătut în cuie de ai lui

cu sternul meu – o daltă fină
veni-va moartea să sculpteze pe frunțile ce-s încă treze:
! ați îngropat un semizeu

la trup creștin în gând ateu
pornit pe jos să ia lumină