vârful rupt dar ascuțit al timpurilor noastre
melcul vagabond și iute numit cu aroganță limax
statuia de piatră vie ce se pișă pe ea
auzind cum îi bate inima

spațiul dintre subiect și predicat
unde oricine simte că nu simte

pasărea dintre aripile altei păsări
masca ajunsă chip de-atâta nepurtat
strada de sub pașii tăi
pământul de sub unghii
praful din păr și carnea
crescută neîngrijit din sufletul
de os

sunt cine din tine
propriul meu scaun cu rotile.