Tu strigi degeaba.

(Doar liniștea-mi zbârnâie pe la urechi.)

E noapte.
Și tu strigi, cu voce de vată.

(Parc-aș fi, parcă suntem
Într-o nuvelă de E.A.Poe.)

Ba nu, ba nu!
Aia era o corabie!

Degeaba strigi, cu voce de vată.
În orașul fantomă,
Nimeni nu te va auzi vreodată!