Cât am putut ca să greșesc?
Oh! Tu fiinta mica,
Ca să-ți ridic un piedestal,
Tu , inima pitica.

Am crezut că nu mai poți,
Că inima te doare,
Dar nu e așa, căci te-am văzut,
Cum râzi batjocoritoare.

Am încercat prieten ca să-ți fiu
Și să te-ajut, să aflu,
De omul bun, ce eu îl știu
Ieși-va din ansamblu.

Tu totuși mi-ai trădat
ÃŽncrederea ce-o aveam,
Despre doi ochi și-un păr pătat
Sau despre-o gură ce iubeam.

Și îmi plăcea când ne vedeam
Și discutam, de toate,
Dar iar îmi amintesc acum,
Cât erau de deșarte.

Acum , când știu cât am greșit,
Voi încerca ați spune:
Sunt suflet și-astăzi m-ai rănit
Cu-ale tale "minciune".

Și vei cunoaște c-am grăit,
Din inima mea slabă,
Sper să-nțelegi, ce am voit
Prin încercarea mea firavă.

Îți spun acum, ca să-nțelegi,
Da! te-aș fi vrut alături,
Dar văd c-ale noastre poteci
Merg numai pe alături.

La revedere! și Adio!
Îți spun cu glasul meu cel grav
Aș vrea să simți ce simt și eu
Când zic din nou Adio! ....