aveam cred vreo șapte-opt ani
era primăvară sau toamnă târzie
ploua mărunt era frig și
multă ceață
nu-mi aduc bine aminte
tata mă ținea strâns de mână
și lăcrima
din când în când
mă privea pieziș
purta o cămașa albă
cu mâneci lungi
înăuntru era mult întuneric doar
sub lumânarea aprinsă ca într-un luminiș
se zărea o carte mare și fotografia mamei
în care părea că așteaptă pe cineva drag...

de undeva din fundul grădinii venea
un scheunat de câine
era scărpinici câinele dăruit
de mama în prima mea zi de școală

trupul îmi era umed și tremuram
simțeam cum parcă cineva ar mușca din mine
ca dintr-un măr copt
în preajmă multe femei
tata îmi ținea capul strâns între palme

aș fi vrut să întreb unde e mama
ca să știu dacă pot să mai dorm

așteptarea era grea și fierbinte
picăturile ploii sfredeleau în liniște
rămășițele nopții lăsaseră o umbră
și mulți aburi...