urăsc femeia
iarna aspră fugară-n bezna nopții reci
un trunchi de gorun vinovat de gânduri și sfială
cu ochii ahotnici vuind spre coline

urăsc femeia
iubita mea vicleană născută-n cuibul desfrâului crepustic
ce-a moștenit cenușa-mi la hram de erezie
buimacă de orgie – mocirlă cu orgasm

urăsc iubirea
graiul scâlcit ce tace într-un război cu plete
sau lacrimi ușoare ce ucid și alină
amintirile pasiunilor chinuite de grabă

și totuși e
un haotic răvășit de gustul unui sărut
stăpână mi-s sclav – tu muză vicleană –
decorul fals geme ântuneric în noapte









14.08.2005