agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5631 .



Riviere
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [navigare ]

2009-12-12  |   

Traducere poezie - Traduceri poezii si alte texteAcest text este o traducere.  | 



Riviere,
sunt de ajuns câteva tulpini de iarbăspadă
oscilate de o geană
pe delirul mării;
sau două camelii palide
în grădinile deșerte,
și un eucalipt blond ce se cufundă
între virtuți și zboruri nebune
în lumină;
și iată că într-o clipă
fire invizibile în mine se dezlănțuiesc,
fluture într-o plasă
de freamăte de măslini, de priviri de floarea-soarelui.

Dulce captivitate, astăzi, riviere
de cine renunță pentru puțin
ca o retrăire un joc antic
niciodată uitat.
Amintesc firul aspru ce oferă
rătăcitului adolescent, sau riviere:
în diminețile senine se topeau
sprijinite de dealuri și cer; pe nisip
pentru plaje era o amplă vâltoare, o egalitate
agitată de vieți
o febră a lumii; și fiecare lucru
în sine însăși părea să se consume.

Oh atunci zdruncinați
precum osul de sepie de valuri
dispărând încetul cu încetul;
devenind
un copac încrețit sau o piatră
levigată de mare; în culori
topite de apusuri; dispărând carne
pentru a țâșni izvorul îmbătat de soare,
devorate de soare...
Acestea erau
riviere, darurile feciorului antic
ce alături de o roză balustradă
murea încet surâzând.

Cât de marine aceste lumini reci
vorbesc celui torturat ce va scăpa.
Lame de apă descoperite între porți
de efemere ramuri; stânci brune
între spume; săgetând de lăstuni
vagabonzi...
Ah puteam
să vă cred într-o zi un pământ,
frumuseți mortifiante, rame aurii
în agonia fiecărei ființe.
Astăzi mă-ntorc
la voi mai puternic, sau e amăgirea, ce inima bine
pare a dezlega în amintiri plăcute – și atroce.
Trist suflet trecut
și voința ta nouă ce mă cheamă,
este timpul poate să vă unesc
într-un port senin de înțelepciune.
Și într-o zi va fi iar invitație
de voci de aur, de măguliri îndrăznețe,
sufletul meu ce nu mai e împărțit. Gândește:
schimbare în imn elegia; a se reface;
nu mai mult.

Putere
asemeni acestor ramuri
ieri descărnate și goale și azi pline
de freamăte și de limfe,
ascultând
chiar de mâine între parfumuri și vânturi
un reflux de vise, o urgență nebună
de voci spre un deznodământ; și în soarele
ce vă lovește, riviere,
reînflorire!


[1920]

Riviere

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!