Mi-e dor de tine,
Cel dintâi.
Al cărui nume,
Ca o lumânare
La capâtâi,
Arde fără încetare,
ÃŽn mintea tulbure.
A început să tremure
Sufletul rătăcitor
În trupul trecător.
Amintirea ta e sprijin
Pentru zilele în care,
Din expediții pe-a vieții mare
Cu trupul vlăguit vin.
Da, cu trupul,
Căci gândul
Þi-l încredințez;
Nu am vrut să te păstrez,
ÃŽn vreun colÈ› al sufletului,
Te-am abandonat trecutului;
L-am tulburat cu alte chipuri,
Dar printre atâtea străine figuri,
Te caută să se ascundă
Când urâtul îl inundă…