acolo unde noaptea îți este cel mai bun prieten
dincolo de cantonul părăsit
acolo unde urletul fiarei nu ajunge
și trupurile sunt spălate într-o lumină rece
acolo e capătul drumului

cum să te apăr umbră a mea din anotimpuri mai calde
cum să te duc la izvoare și să te îmbrac în haine de mătase și purpură
când peste toate alunecă deznădejdea renunțarea și frica

mon frère
îți vorbesc într-o limbă străină
și cuvintele se izbesc de nori
uite-i cum aleargă pe un cer de fum și cenușă
orașele noastre sunt acoperite de zăpezi
viețile noastre mici stau ascunse în pământuri
am întâlnit un om cu moartea înfiptă stilet între omoplați
și nu eram eu

am cunoscut frica și am ucis-o aveam să trăiesc 1000 de ani
lângă cadavrul ei lângă tentaculele ei fosforescente
am cunoscut omul și l-am iertat aveam să trăiesc 1000 de ani
lângă toate luminile lui schimbătoare și fără sfârșit

*

îți înmoi degetele în sângele proaspăt al dimineții
scrii istorii de o zi seara aprinzi luna și deschizi ferestrele
vezi semne auzi niște zgomote îndepărtate treci prin coridoarele memoriei
toți vor toți cer toți trag de tine să le fii să îi aperi să le construiești ziduri de apărare
doar ochii ți-au rămas aceiași
în rest
praful s-a ridicat până la cer
ceața a născut monștri care te apăra din prea multă iubire

*

pentru că e doar pământ în jurul nostru nu mai vedem apa
nu mai construim poduri nu mai înotăm spre izvoare
nu mai e nimic de ucis aici jucăm ruleta rusească de unii singuri
nici azi n-am murit deși viața a plecat demult din tranșeele noastre

când mi se face sete îmi beau sângele
când mi se face foame îmi mestec carnea
când mi-e frig mă acopăr cu iubirea mea pentru mine

așa se trăiește dincolo de cantonul părăsit
acolo unde noaptea îți este cel mai bun prieten
așa se trăiește la capătul drumului

ascultă acest text în lectura autoarei