privirea păstra urme grele
nu mai zbura decât pentru sine văzduhul
când se porniră aspre porunci
ce poți afla despre ce niciodată
nu se va-ntoarce
viața refuzându-și sfârșitul
chiar și-n sensul de posibilă pace
sub fierăstrăul grimelor voastre
mă declar ostenit
insula mea nedeghizată
va muri pentru pace
pulberi de trup și de gând
jinduind retina eternității
zic vouă
cea mai curată petală tot dorul meu
scuturând crengi de nisip amintiri
ca și cum închizându-vă ochii
să mă stăpânesc
v-am umbrit